Cîţi ani mi-au trebuit
Cîţi ani mi-au trebuit să ştiu
cît de zadarnice-ajung toate
şi ce e-n sufletul pustiu
cînd fuge de singurătate.
Cîţi ani mi-au trebuit să-nvăţ
puţinul ce-l cunosc din lume
cînd tot ce văd, de orice dăţi
are-alte feţe şi-alte nume.
Cîţi ani mi-au trebuit să văd
ce-ajunge-orice neascultare
ce nimicire şi prăpăd
aşteaptă pe-orice înălţare.
Cîţi ani mi-au trebuit s-ajung
să-mi pot puţin robi fiinţa
ca inima să mi-o străpung
s-o poată-ngenunchea căinţa.
Dar cîţi ani mi-ar trebui să pot
zdrobi tot ce-i firesc în mine
ca sufletul să-mi fie-n tot
Iisuse-ascultător de Tine...