Să nu-i uităm!

Să nu-i uităm pe cei ce-au dus prin ani şi cazne lupta sfîntă c-o inimă mereu mai sus c-o dragoste mereu ne-nfrîntă. Să-i pomenim recunoscînd ce har nebănuit de mare am strîns, urmaşii, rînd pe rînd din cazna lor strălucitoare. Noi să-i urmăm nălţînd cu-atît mai cald solia lor curată cu cît trec anii şi cu cît ni-e moştenirea mai bogată. Căci fără ei nici rădăcini nici ramuri n-am avea pe lume Lumina ni i-a dat lumini şi Cel Etern, cu veşnic nume.