Cât de curată

Cît de curată înfloreşte lumina inimii atunci cînd poate-nfăptui-a iubirii Dumnezeieşti şi-adînci porunci cînd Adevărul, care este frumseţea conştiinţei, blînd şi măsurat călăuzeşte credinţa gîndului urcînd. Cînd Frumuseţea care este al vieţii adevăr divin îşi varsă peste duhul nostru izvoarele cereşti din plin neprihănind fiinţa noastră cu chip de îngeri şi de prunci cît de curată înfloreşte lumina inimii atunci. Cînd poate face fără plată tot binele desăvîrşit cînd poate-a-şi milui vrăjmaşul cu gînd cucernic şi grăbit cînd poate a-ndura tăcerea, iertînd a nedreptăţii munci cît de curată înfloreşte lumina inimii atunci. O, n-aştepta aici răsplata pentru nimic ce dăruieşti atunci pe urma ta adîncă răsar seminţele cereşti şi-n cît e mai pieziş urcuşul suit spre sfintele porunci îţi va-nflori şi mai curată lumina inimii atunci!