O, Doamne, fericit e-acela

O, Doamne, fericit e-acela care-a putut trăi-nţelept: - slujind Iubirea şi-Adevărul să fie-amîndurora drept. Să nu greşească nici Iubirii cînd apără-Adevărul sfînt nici Adevărul să nu-l calce pentru-al Iubirii legămînt. C-atît de rar putem fi minţii şi inimii fi-ascultători ci toţi, ori uneia îi sîntem ori alteia părtinitori... Cînd Adevărul porunceşte să spui ce Dragostea n-ar vrea cine-ar putea găsi măsura spre-a nu greşi nici uneia? Cînd Dragostea ar vrea s-acoperi ce Adevărul vrea să spui - a cui s-asculţi, şi-a cui să-nlături a ei poruncă, sau a lui? Căci Doamne numai Tu ştii Singur de cîte ori m-am chinuit între-Adevăr şi-ntre Iubire cînd mîngîiat, cînd osîndit... Cînd mîngîiat s-ascult Iubirea cînd osîndit c-o prea ascult cînd întristat c-am părăsit-o ţinînd la Adevăr prea mult... - Lumină veşnic Negreşită desăvîrşeşte-mă-n Hristos să le-mpreun nedespărţite ci-ntrepătrunse armonios. Că-n El Iubirea-i Adevărul iar Adevărul este Ea cum cei doi ochi mi-s o vedere aşa să le-am în viaţa mea. Aşa să le-am, să văd deodată şi drept şi limpede şi nalt... să nu-nchid unul niciodată cînd îl deschid pe celălalt.