Cu cât mai lungă

Cu cît mai lungă noapte-ar fi cu cît mi-s genele mai grele cu cît bat vînturi, - nu-mi slăbi lumina privegherii mele! Cu cît mai mulţi s-ar lepăda cu cît mi-s zilele mai rele cu cît cresc umbre nu-mi ceda lumina curăţiei mele! Cu cît mai multe piedici vin şi-s mai vrăjmaşe toate cele creşti mai înalt şi mai senin lumina mărturiei mele. Cu cît obrajii-nsîngeraţi mai multe lacrimi au să-mi spele - mai răbdătoare să te-araţi lumina umilinţei mele. Cu cît trec zilele mai des luîndu-mi tot ce-au strîns în ele înalţă-ţi rod tot mai ales lumina dărniciei mele. Cu cît ne-apropiem de prag cu cît ni-e drumul mai spre stele cu-atît te-nchină mai cu drag lumina ascultării mele!