Mulţimea Te-nconjoară

Mulţimea Te-nconjoară Iisuse ne-ncetat privirea Ţi-e durută, Cuvîntul Ţi-e-aşteptat. Dar teama care-o-mprăştii eu nu pot să mi-o-nving veşmîntul, doar veşmîntul mă tem să Ţi-l ating. Te-nconjură mulţimea şi cei iubiţi ai Tăi şi cînd Te urci spre munte şi cînd cobori spre văi. Dar eu de-atîta vreme mi-e teamă şi mi-e greu veşmîntul, doar veşmîntul să Ţi-l ating şi eu. O, nu sînt vrednic Doamne, dar cîte fărdelegi şi cîtă neputinţă Ţi-aş cere să-mi dezlegi cum nu-mi ating de Tine amarul meu ascuns privirea, chiar privirea de-o clipă mi-e de-ajuns. Eu cred că Tu ştii teama şi taina din afund şi-mi vezi tot ce-n ruşine şi-n zbucium îmi ascund vezi chiar veşmîntul Doamne cum să-Ţi ating mă tem privirea, doar privirea departe stau şi-Ţi chem. Departe stau Iisuse de cei ce Te-mbulzesc spre Tine numai ochii şi gîndul mi-ndrăznesc aruncă-mi doar privirea de-o clipă şi-i de-ajuns seca-mi-va dintr-o dată amarul meu ascuns!