Port trupul
Port trupul vechii mele firi
cum rodul floarea-i veştejită
cum duhul tristele-amintiri
cum ochii urma chinuită.
Cu ce sfînt dor aştept un ceas
cînd vîntul veşnic o s-adie
să-mi scuture ce-a mai rămas
de lepădat spre veşnicie.
Aştept un har trecînd uşor
peste-adîncimile-ntristate
despovărîndu-le de dor
şi liniştindu-le-mpăcate.
Şi-aştept minunea ce slăvit
va şterge urmele trăite
cînd chipul cel pe veci noit
va creşte-n straie strălucite.
Stăpîne Sfînt - şi-Adevărat
culege-mi rodul copt şi dulce
din trupul meu despovărat
cînd trupul vechi o să se culce!