Aș privi din zori în zori toate văile cu flori
Aș privi din zori în zori toate văile cu flori
Aș privi și-aș strânge-n piept tot ce-i tainic și-ntelept.
Tot noianul zorilor, tot focul bujorilor,
Tot parfumul crinilor din umbra grădinilor;
Tot seninul zărilor, tot argintul mărilor,
Toată slava stelelor, stelelor, stelelor
Ce dau farmec nopților.
Și când vine-o iarnă grea, troienind cărarea mea,
Lângă Domnul am, și-atunci, tot ce-i mai frumos prin lunci.
Dar când Domnul va veni și în ochi mă va privi,
Nu voi mai vedea atunci nici păduri, nici văi, nici lunci!
Nici noianul zorilor, nici focul bujorilor,
Nici parfumul crinilor din umbra grădinilor.
Nici seninul zărilor, nici argintul mărilor
Și nici stelele de sus... mai de sus, mai de sus,
Numai Fata lui Iisus!