În Tine-a fost
În Tine-a fost fiinţa mea
cînd n-o simţeam, cînd nu era.
În Tine-aceşti noi ochi ai mei
cînd nu ştiam să văd cu ei.
În Tine eul meu cel nou
cînd nu era decît ecou.
În Tine duhul meu divin
ce-l simt acum crescînd senin.
În Tine rîul de cîntări
ce-mi vin şi duc spre nalte zări.
În Tine florile ce-mi cresc
spre rod şi spre nectar ceresc.
În Tine-a fost ca gînd curat
tot ce-am azi rod adevărat.
În Tine-au fost şi-n Tine-mi vin
tot ce-am azi nou şi sfînt şi plin.
Şi-n urma lor spre-un veşnic rost
în Tine vin, cum n-am mai fost!