Când am să plec

Cînd am să plec, aş vrea să spun la toţi cei ce-mi rămîn în lume cuvîntul cel mai sfînt şi bun ce-aş vrea viaţa să le-o-ndrume. Cuvîntul care m-a purtat mereu cu Domnul dimpreună ce m-a-ntărit şi m-a păstrat ostenitor către cunună. Căci cît am fost nedespărţit şi cît am ars în suferinţă n-am fost nicicînd nefericit nici frînt - căci am avut credinţă. Învăţătura cea dintîi nepărăsind-o niciodată mi-a dat tăria să rămîi pe calea dreaptă şi curată. Umblarea-n primul legămînt mi-a dat izbînda-n ceasuri grele să lupt şi să rămîn ne-nfrînt cu fraţii-ncredinţării mele. Iubirea pentru cei smeriţi, primirea sinceră-a mustrării, răbdarea celor neclintiţi m-au dus pe stînca ascultării... - Cînd am să plec aş vrea să spun că nu-s comori ca astea-n lume şi cine-şi vrea sfîrşitul bun doar după ele să se-ndrume!