Dacă două mâini rebele
Dacă două mâini rebele
nu te-ar tine rob, mereu,
Te-ai opri, în clipe grele,
și, privind cu drag la stele,
/ Vei vedea că-i scris pe ele:
Dumnezeu! /(bis)
Dacă două mari zăvoare
nu te-ar ține-ncătușat,
Ai șopti: Ce meșter oare
scoate păsări cântătoare?
/ Și ți-ar spune orice floare:
Dumnezeu! /(bis)
Dacă marea-nstrăinării
nu te-ar ține-n loc mereu,
Ai striga în largul zării:
Cine-i Tatăl îndurării?
/ Și ți-ar spune valul mării:
Dumnezeu! /(bis)
Dacă ți-ai vedea veșmântul
care-mbracă vechiul eu,
Ai uda cu plâns pământul;
dar, primind cu drag Cuvantul,
/ Vei simți, în piept, pe sfântul
Dumnezeu... /(bis)