Tu vrei iubirea
Tu vrei iubirea ascultînd
de-ntreaga Ta chemare
căci cum e ea, iubirea, cînd
e fără ascultare?
Tu vrei iubirea-mpărtăşind
cu fraţii o simţire
căci cînd stă rece nesimţind
cum poate fi iubire?
Tu vrei iubirea-n chip smerit
mereu adevărată
căci cînd trăieşte felurit
cum poate fi curată?
Tu vrei iubirea urmărind
folosul Tău în toate
căci ce iubire-i, ea dorind
foloase necurate?
Tu vrei iubirea-n veci aşa
unită şi-n lumină
căci ce iubire este ea
cînd minte şi dezbină?
Tu vrei iubirea împlinind
cerinţele-nfrăţirii
căci ce iubire-i, ea-njosind
poruncile iubirii?
Tu-mi vrei Iisus iubirea mea
cu fraţii dimpreună, -
de nu-i aşa, cît aş cînta
iubirea mea-i minciună!