Numele meu l-am auzit
Numele meu l-am auzit
şoptit de glasuri iubitoare
şi-atunci cu drag am tresărit
de bucurie şi-ncîntare.
Numele meu a fost strigat
răstit de guri cu duşmănie
şi-atunci l-am dus ca pe-un păcat
cu-anevoioasă datorie.
Numele meu mi l-am trăit
cu bucurie sau cu teamă
şi-atîţia ani mi l-am dorit
mai nebăgat ca orice-n seamă.
Căci toţi acei ce mi-l grăiau
aici spre cinste sau ocară
ori prea nălţat mi-l preţuiau
ori prea-l huleau din cale-afară.
Numai cînd Sus va fi strigat
la-nfricoşata Judecată
atunci va fi cu-adevărat
înfăţişat după răsplată.
Dar toată viaţa pe pămînt
fiindu-mi spus legat de Tine
l-aş vrea Iisus pîn-la mormînt
să-Ţi facă cinste, nu ruşine.
Iar dacă-atunci va fi rostit
nedespărţit de-al Tău Iisuse
mă voi numi cum mi-am dorit
de-a lungul slujbei Ţie-aduse!