Încă sânt departe

Încă sînt departe, lupt zările-s străine urlă patimi ne-ntrerupt ura lor spre mine. Încă sînt pe drum, alerg ne-ncetat spre ţintă timpu-i tot mai scurt, dar merg somn să nu mă mintă. Lucru-i tot mai mult, trudesc nopţile-mi fac zile toate cîte putrezesc lepădîndu-mi-le. Tu eşti chiar la uşă, vii lumea geme-n muncă dezbinaţii Tăi copii uită de poruncă. Mi-arde faţa pentru tot ce-ar putea şi nu e spre lumină-aş vrea să-mi scot neamu-ntreg să-mi suie. Doamne, de-ar putea ai mei mai grăbit să vadă ce-aş cînta strîngînd cu ei fericita roadă. Şi ce liber Ţi-aş slăvi Faţa fericită cînd la capăt mi-aş privi slujba împlinită!