N-ai să te prăbuşeşti

N-ai să te prăbuşeşti urcînd înspre-Adevăr, după Hristos te vei nălţa mai luminînd cu cît ţi-e mai întunecos. Cîndva şi-odihnă vei avea tu care-acum munceşti din greu vei fi sărbătorit cîndva tu truditor spre Dumnezeu. Avea-vor scut şi cei sărmani şi zîmbet cei ce plîng acum şi mamă cei acum orfani şi casă cei acum pe drum. - Dar numai după ce urcînd calvarul dureros spre Ţel lăsa-şi-vor aurul arzînd al lacrimilor lor pe el. Şi numai cînd se pot uni deplin cu gîndul lui Hristos cu cît se sting vor străluci mai depărtat şi mai frumos!