Să nu mai ardem

Să nu mai ardem pentru noi ci pentru cei ce ne urmează al sufletului larg şuvoi să-mpartă rază după rază. Cu lut tot mai puţin pe mîini cu tot mai limpede lumina să le săpăm mai largi fîntîni să-şi spele sufletul şi vina. Să le-adîncim mai drept temei înspre-Adevăr şi-mbrăţişare cu cît noi azi cu ani mai grei plătim urcuşul lor spre soare. Să le grăbim un mai slăvit şi dulce Praznic spre-nviere cu cît noi ieri l-am ispăşit mai cu oţet şi mai cu fiere. S-ajungă ei a şti că-n tot ce-i vrednic şi frumos sub soare plătit e fiecare iot cu plîns, cu sînge şi sudoare. S-ajungă-a şti că tot ce-i drept e mai presus de tiranie că tot ce-i vrednic şi-nţelept e cea mai sigură-avuţie. Că tot ce-i sfînt şi-adevărat e-n veci mai tare ca minciuna că oricît geme cel curat el izbîndeşte-ntotdeauna. - De-am izbutit să-ncredinţăm pe cei ce vin aşa a face, plătiţi de tot ce datorăm putem să adormim în pace!