Nimic n-avem
Nimic n-avem din cîte se pare c-am atins
plecăm mai goi ca golul din care ne-am desprins.
Nimic n-avem al nostru din cît pămînt trudim
decît pe-acela care în noi ni-l chinuim.
Nici cît ni-e sub picioare, nici cît va fi pe-obraz
nimic nu este-al nostru ca Ieri şi Mîini, nici Azi.
Din soarele sub care o clipă pribegim
n-avem decît lumina pe care-o dăruim.
Din cît tezaur strîngem cu ochiu-avar şi-aprins
n-avem decît păcatul c-am rîs şi l-am cuprins.
Din cerul pe sub care tîrîm dezamăgiri
n-avem decît puţinul senin din amintiri.
Din cîte-s azi părere iar mîine vor fi vis
nimic n-avem al nostru spre cer sau spre abis.
Nu ne rămîn din toate sub cîte ne zdrobim
decît fărîma care cereşte-o dăruim.