Tu-mi înlături îndoiala
Tu-mi înlături îndoiala
inimii ne-ncrezătoare
cînd mă-nfrînge grea ispita
şi de vina mea mă doare.
Cînd furtuni învolburate
îmi întunecă privirea
un cuvînt al Tău îmi poate
lumina nemărginirea.
Cînd de secetă se uscă
tot hotarul meu în jale
într-o clipă mi-l învie
revărsarea milei Tale.
Tu-mi eşti nehotar iubirii
neclintire-ncredinţării
adîncime-nţelepciunii
şi răsplata ascultării.
Temelia vieţii mele
inimii comoara toată
tot ce nalţ şi ce dărîm
e spre slava Ta curată.
Cît ar curge rîu de lacrimi
de cîntări şi rugăciune
sute de vieţi Iisuse
tot n-aş mai sfîrşi a-Ţi spune!