Tot ce-a fost greu
Tot ce-a fost greu am azvîrlit
pe veci mai mult din mine
fior mereu mai fericit
m-atrage mai spre Tine.
Prăpăstii cîndva de ne-nfrînt
îmi despărţeau fiinţa
azi trup şi suflet una-mi sînt
le-a-mpreunat credinţa.
Cu cele două braţe-arzînd
al rugii şi-al cîntării
Te-mbrăţişez străluminînd
din tot cuprinsul zării.
Nemaiţinînd să Te păstrez
în tot doar mie-ntr-una
Te-am revărsat să luminezi
nălţimea şi genuna.
Cu cît mai ostenit revin
şi mai trudit cad seara
cu-atît mi-e trupul mai senin
şi mai de preţ povara.
Şi cu atît mi-e mai uşor
să-mi nalţ fiinţa-ntreagă
spre unde nu-i alt gînd şi dor
şi nume să mă-atragă.