Te-am pus ca o pecete
Te-am pus ca o pecete pe inima mea-ntîi
dorind mai sfînt şi dulce să-mi fi şi să-mi rămîi.
În toată-a mea fiinţă, pe toate-a ei simţiri
să-mi arzi cu vîlvătaie cereştile trăiri.
Pe-altarul rugăciunii, cu-al lacrimilor mir
să mă-mpreun cu harul din Cer şi din Potir.
Ca-n tot lăuntrul tainic al sufletului meu
să-mi străluceşti Iisuse ca Domn şi Dumnezeu.
Şi-apoi Te-am pus pecete pe braţul meu cel drept
ca să Te port mai vrednic, mai harnic şi-nţelept.
Vestirea mea şi munca spre milă şi-ajutor
s-alerge tot mai spornic cu rod mîntuitor.
Pe tot ce am în taină şi-n tot ce fac vădit
să port a Ta pecete mereu mai fericit.
Ca şi-n fiinţa asta şi-n cea de veci mereu
să-mi străluceşti Iisuse ca Domn şi Dumnezeu!