Tu ai văzut!

Tu ai văzut tăcerea mea atunci cînd dragostea de Tine ca faţa apei tremura de n-o puteam ascunde-n mine. Tu cunoşteai cît sufeream cînd ce spuneam era departe de tot ce-am vrut dar nu puteam să-Ţi spun cu vorbe fără moarte. Tu ştii ce-am spus din cîte-adun ascuns pentru urechi străine cîntările-mi ce nu le spun Iisuse-s numai pentru Tine. Şi lacrimile din afund şi rugăciunea din tăcere şi dulce tremurul profund ce mi le-ascund de-orice vedere. Să Ţi le-aduc, să Ţi le cînt să Ţi le spun Iisus doar Ţie cu glasul cel fără cuvînt ce numai Duhul Tău mi-l ştie... Să mi le iei, să mi le ţii să mi le-ascunzi de-orice mulţime căci pînă-n veci de veşnicii pe-acestea n-o să le-afle nime!