Cât m-a durut!

Cît m-a durut întotdeauna văzînd în locul cel curat respingătoarea-nfăţişare a tot ce creşte din păcat! Cît m-a durut văzînd un suflet cîndva frumos, acum căzut păcatul i-a zdrobit frumseţea ajuns de nerecunoscut. Cît m-a durut privind la starea cîndva înaltă în Hristos şi-acum păcatul pustiind-o ajuns-a iadul cel mai jos. Cît m-a durut văzînd cum fraţii ce se iubeau cîndva cu dor îşi calcă tot mai fără milă comoara şi iubirea lor. Cît m-a durut cînd scumpe gînduri şi dragi fiinţe s-au pierdut sau ceasuri sfinte, sau prilejuri cît m-a durut, cît m-a durut... Şi totuşi sînt şi-acum atîtea cîntări ce lîngă mine mor iubiri ce sufăr lîngă mine şi nu mă dor, şi nu mă dor...