S-a-nțelenit ogorul sfânt... e plin de pălămidă
S-a-nțelenit ogorul sfânt... e plin de pălămidă
Cresc ierburi multe: fel de fel de fel; sămânța-i năpădită.
Ce faceți voi, care lucrați, de stați în nepăsare?
Când se va cere ce-ați lucrat, ce veți răspunde oare?
E plină via Mea de spini, și păzitori nu are,
Căci neveghind, au adormit... Ah! via struguri n-are!
De ce v-am pus Eu păzitori: să stați în adormire?
De ce nu vreți ca să vegheați, iată că Domnul vine!
Când în grădină iarăși vin să-Mi număr pomii rodnici,
O, vai! omida i-a umplut; de roade nu sunt vrednici.
Ce faceți voi, care lucrați? O, unde stați acuma
De ce-s atâția pomi uscați și roadă n-au, niciuna?
Mă doare pentru robul Meu, că nu vrea să vegheze;
E timpul chiar din urmă-acum, și nu vrea să lucreze...
Fecioare, unde sunteți voi, cum de n-ați stat de veghe?
Cum locul vi l-ați părăsit și nu aveți putere?
Vă deșteptați, voi, ce dormiți în somnul nepăsării
Vă cercetați, cât ați lucrat, e ceasul deșteptării...
De veți lucra pân' la sfârșit, veghind în așteptare,
Răsplată vă va da El sus... Nu murmurați pe cale!
Din somn, treziți-vă acum, vegheați fără-ncetare,
Luptați, vegheați și vă rugați, iată, Iisus apare!
Lucrați cu râvnă-n via Sa, Luptați lupta cea bună!
Răbdați, prin vânturi și furtuni, și veți primi cununa.