Cântări Luptătoare

- Eu n-am vrut să scriu versuri, poeme şi cîntări ce gîdilă urechea şi inima o-nmoaie ci-am vrut să rup zăvoare, am vrut să sparg cărări spre Cer şi libertate, din iad şi din noroaie. Am vrut să-mbrac oştire cu număr nesfîrşit din fiecare carte să-mi plece o coloană de luptători cu suflet şi braţ nebiruit pornind să spargă încă o linie duşmană. Din orice gînd să-mi iasă o sabie ţintind în cuib viclean de şarpe, în inimă de iudă şi-n mînă de satană ce umblă uneltind să fure munca celui ce plînge şi asudă. N-am vrut să strig cuvinte, ci-am vrut să trag săgeţi puternice şi multe cu negreşită ţintă am vrut să sun alarma, am vrut să rup peceţi am vrut să-mpiedic răul să fure şi să mintă. Cîntarea-i numai forma sub care-mi ies plecînd ostaşii-acestei lupte de-un suflet şi-o credinţă ca oricîţi sînt, să meargă coloane rînd pe rînd să lupte-n orice parte spre-aceeaşi biruinţă. ... O, dragi cîntări a mele, plecaţi cum v-am dorit în linii largi de luptă pe-ntins din zare-n zare şi nu mai staţi din drumul viteaz şi strălucit decît cînd o să sune Cereasca Încetare. Luptaţi să nu ajungeţi în mînă la vrăjmaş şi-ajunse, nu-i daţi sprijin în lupta lui vicleană păstraţi-vă şi scutul şi spada de ostaş nălţînd Solia Sfîntă şi-n tabăra duşmană. Plecaţi-mi, rînduri sfinte, mai multe an cu an mai îndrăzneţ, mai sigur, mai ager în mişcare cu fiece săgeată să-nfrîngeţi un duşman - aşa să vă găsească Hristos pe fiecare!