Cum ne-ai putut minţi?

Cum ne-ai putut minţi cîntînd cîntarea dragostei curate şi cum ne-ai înşelat părînd că eşti un prieten bun şi-un frate? Cum ai putut să ne-amăgeşti cu vorbe dulci şi iubitoare şi nu-ţi păsa că săvîrşeşti păcatul fără de iertare? Cum ai putut cina cu noi în stări Dumnezeieşti de sfinte să cînţi, să lăcrimezi - şi-apoi să calci pe duh şi legăminte? Cum ai putut aşa uşor să faci dezbin şi tulburare nu te-ai gîndit la viitor la Judecată şi pierzare? E-ngrozitor să-ţi legi de gît o piatră să te-arunci în ape - dar mai uşor ar fi decît aşa o viaţă să te-ngroape!