Cât de măreț e Dumnezeu!

Cât de măreț e Dumnezeu! Văd marea cu talazuri grele, mă-nalț pe munții de bazalt și-mi zboară gândul printre stele, tot mai înalt. Ce împărat își duce-oștirea spre un gigantic apogeu? Acel ce-a pus în goluri firea, Acel ce-a scris oricui menirea mai mult decât nemărginirea e Tatăl meu! Cât de temut e Dumnezeu! Vuiau de pe Sinai ecouri când glasul Domnului vorbea. Iar Moise-nainta prin nouri și tremura... La Tronul Alb se strâng sfielnic voievozi de foc din Empireu. Și heruvimii vin cucernic, slăvind Eternul Vistiernic. Și-acest Stăpân Atotputernic e Tatăl meu! Și cât de bun e Dumnezeu! Chiar dacă stelele bătrâne tot au o vreme când se-aștern, dar cine în Iisus rămâne e-un fiu etern! Și-n fața slavei sclipitoare, în ceasul lumii cel mai greu, când cei ce-au dat pe sfinți la fiare vedea-vor Forța Creatoare eu voi șopti cu adorare: E Tatăl meu...