De ce-aţi uitat?
De ce-aţi uitat porunca ce-aveaţi de la-nceput
să mergeţi pîn-la Ţintă pe drumul cunoscut
să vă-nfruntaţi vrăjmaşii sub orice nume-ascunşi
de sfînta datorie care-o aveaţi, pătrunşi?
De ce-aţi stat cu vrăjmaşul de vorbă s-ascultaţi
viclenele-i cuvinte prin care-aţi fost legaţi?
- priviţi, voi n-aveţi astăzi nici sabie nici scut
iar moştenirea voastră la dînşii v-a căzut.
Priviţi măcar în urmă la roade... la ruini,
la dezbinări, la certuri, la fraţii-ajunşi străini
şi veţi vedea ce duhuri sînt cele ce-au venit
la voi cu chip de înger şi glas neprihănit.
- Nu numai desfrînarea şi necredinţa sînt
vrăjmaşii noştri-n lupta cea sfîntă pe pămînt
credinţele păgîne cu chip viclean-smerit
la fel ni-s de vrăjmaşe, la fel ne-au nimicit.
Să ne trezim să rupem ucigătorul laţ
prin care-am fost de şarpe minţiţi şi dezbinaţi
viteji să punem mîna pe sabia de foc
păcatul cel potrivnic să nu-l cruţăm deloc.
Păcatului să-ntoarcem măsura înapoi
nu ne-a cruţat el fraţii, să nu-l cruţăm nici noi
s-avem măcar atîta curaj să-l înfruntăm
cît are el, vrăjmaşul, să fure ce-apărăm.