Sânt vinovat!

Mi-ascult învinuirile vrăjmaşe cuvîntul lor viclean şi vinovat şi toată ura gurii lor trufaşe - şi iată, recunosc: sînt vinovat! Da, vinovat că nu mai rabd minciuna că nu ascund păcatul cel vrăjmaş că ţintuiesc la stîlp pe totdeauna pe iudă, pe tîlhar şi ucigaş! Sînt vinovat că-l spun pe cel ce minte că scot de piept pe-acela ce fura că-i rup acoperişul de cuvinte că nu-l mai las să facă tot ce-ar vrea. Sînt vinovat că-mi apăr conştiinţa că vreau să stau în ce-i adevărat că-mi ţin învăţătura şi credinţa sub steagul cel pe care am jurat! Sînt vinovat că-i fac pe fraţi să vadă primejdia vrăjmaşă - şi treziţi îndemn să pună mîna iar pe spadă să lupte să se apere, uniţi... - Dar faţă de credinţa-adevărată şi de Lucrarea, cărei m-am predat nu, fraţii mei! de Cauza Sfîntă iată: în faţa lui Hristos: Nu-s vinovat!