S-au dus pierind milenii - și altele-or să vină
S-au dus pierind milenii - și altele-or să vină
Tu ai rămas Același... și-așa vei fi oricând
cîntară-ți veci de aur din harfe de lumină
- ci alți veci au să vină cîntarea-ți reluînd.
Te-ai preamărit profeții vizionari prin ele
Te-au admirat artiștii creînd desăvîrșiri
Te-au adorat eroii trecând spre Înviere
- ci Tu rămîi Neapusul eternelor iubiri.
cândva, prin Veșnicie, s-a ridicat din Vină
un fir de praf pe-o clipă voind să-ți stea vrăjmaș,
dar Neputința-l duse Uitării - și senină
Nemărginirea-ți curge pe-al ei etern făgaș.
Ca valurile mării se nasc și pier popoare
cresc noi puteri în locul acelor ce-au pierit
- ci toate-s pentru Tine nici cît un praf în soare
mînate în Nimicul cu chip acoperit.
Prin toată existența ne-ai arătat iubirea
în mii și mii de feluri vădind același har
- ci n-am putut să-i credem atît nemărginirea
ca-n Clipa-cea-eternă a Jertfei, pe Calvar!
Iubiri tot mai înalte prin veci tot mai lumină
de după Veșnicie și după Infinit
în valuri nesfîrșite vor trece și-or să vină
- ci Tu vei fi de-a pururi mai nou și mai numit.
Veni-vor alte graiuri, veni-vor alte ere
veni-vor alte forme de tot mai preafrumos
cînta-ți-vor Noul Nume Etern din sfere-n sfere
- ci pentru clipa noastră rămîi: Iisus Hristos!...