Ce dulce-i pacea Ta Iisuse

Ce dulce-i pacea Ta Iisuse ce-o dai la cei ce Te-au primit, cu cîtă mîngîiere umpli truditul suflet chinuit! Ce-aleasă-i sfînta bucurie ce-o dai Tu celui întristat, cu cîtă liniştire umpli truditul suflet zbuciumat! Ce fericire faci să vină în duhul cel nefericit şi ce nădejde-i dai cînd strigă pierdutul deznădăjduit! Cum schimbi vieţi din temelie cum nalţi pe cei umili şi mici, cum pe dispreţuiţii lumii deasupra lumii Tu-i ridici! Cum dai curaj în focul fricii, cum pui tărie-n slăbănogi, cum dai cuvînt la gura mută şi umblet paşilor ologi! Cum pui credinţa minunată în cel ce-a fost un crunt ateu, cum faci din cel ce-a fost un vameş un slujitor lui Dumnezeu! Cum creşti iubirea Ta cerească în duhul plin cîndva de rău şi-l fericeşti cu-ncredinţare că este-un fiu iubit al Tău! Încredinţarea dulce care mă face astăzi fericit şi recunoscător Iisuse să-Ţi cînt în veci, - cît m-ai iubit!