Slăvită-mpărăţie-a Păcii
Slăvită-mpărăţie-a păcii
şi dulcii fericiri de sus
tînjind de dorul după tine,
din suflet te doresc nespus.
Ce oare mi-a schimbat simţirea
ce altădată te ura
iar astăzi dragostea de tine,
de doru-ţi, să suspine-aşa!
O, minunată ţară-a păcii,
străin prin lume astăzi trec
mereu înalţ spre tine ochii,
mereu genunchii mi-i aplec.
Aş vrea la sînul tău cel dulce
cînd calea-mi voi sfîrşi să vin
să-mi odihnească-n veci viaţa
Dumnezeiescul tău alin.
Să-mi liniştesc adînc iubirea,
cu ochii fericiţi privind
mereu noi forme-a bucuriei
şi frumuseţii răsărind.
În întunericul luminii
ce-nvăluie Fiinţa Lui
eliberat deplin de mine,
iubirii-n veci să mă supui.
Şi-acolo-n pacea fără margini
pe veci ce nu se mai sfîrşesc
desăvîrşirea împăcării
cu veşnicia s-o găsesc!