Cât păcatul m-a purtat
Cât păcatul m-a purtat
cincisprezece toamne,
toți mereu m-au lăudat
nimeni nu s-a supărat
nimeni Doamne!
Cât la cel rău i-am slujit
cincisprezece toamne,
toată lumea m-a iubit
nimeni nu m-a prigonit
nimeni Doamne!
Cât de lume mi-a plăcut
cincisprezece toamne,
orice rele-aș fi făcut
nimeni nu m-ar fi-abătut
nimeni Doamne!
Cât trecură ca un fum
cincisprezece toamne,
nimeni nu mi-a stat în drum
să mă strige ca acum,
nimeni Doamne!
Dar de când mă port să-ți plac
(trei sau patru toamne)
bine caut mereu să fac
și tot nu mă are-n plac
nimeni Doamne!...
- O, mereu de-aș fi pribeag
toate-a vieții mele toamne,
ura tuturor o trag,
mi-e de-ajuns să mă ai drag
azi Tu, Doamne!...