Tu ai făcut păcate multe

Tu ai făcut păcate multe e pîn-la nori grămada lor... - Dar tot mai mare e-ndurarea Slăvitului Mîntuitor. Ţi-e sufletul zdrobit de-atîtea păcate care-ai săvîrşit? - Prin Sîngele Iertării însă tu poţi fi-n totul curăţit! Ţi-e conştiinţa-mpovărată cu-atît de multe fărdelegi? - Dar harul Lui ţi-ndepărtează pe veci a lor urmări întregi. E vrăjmăşie între tine şi Dumnezeul Cel Curat? - O, nu uita, într-o clipire cu El prin El poţi fi-mpăcat! Eşti vinovat? Te-aşteaptă moartea? la iad pe veci eşti osîndit? - O, ştii tu oare că-ntr-o clipă poţi fi iertat şi izbăvit? E clipa cînd, văzînd cu groază adînca-ţi stare de păcat, tu vii cu-ntreaga ta fiinţă dorind adînc să fii scăpat! Cînd plîngi căit şi nalţi privirea către Iisus Cel Răstignit, crezînd deplin că Marea-i Jertfă şi-al tău păcat l-a ispăşit... E clipa cînd pătruns de-această credinţă, plîngi îngenuncheat - şi-ntorci spre El deplin să-ţi spele fiinţa-ntreagă de păcat! Cum te ridici apoi cu lacrimi, cum cînţi, cum plîngi, de fericit - cînd simţi adînc că eşti prin-ntrînsul iertat, spălat şi înnoit!...