Pentru păcatul tău

Pentru păcatul tău, tu singur tu singur, trebuie să plîngi nu poate nimeni, nimeni altul, -  tu singur inima să-ţi frîngi! Pentru păcatul tău, tu singur tu singur, trebuie să gemi, pe-Acel ce-ţi poate da iertarea tu singur, suspinînd să-L chemi! Pentru păcatul tău, tu singur plîngînd să spui că-ţi pare rău, tu singur, că pe lume nu e să spună nime-n locul tău! Tu singur numai... şi-auzi-vei iertarea blîndă-n glasul Lui cu-o fericire negrăită, cum vei vedea că-n lume nu-i! Tu singur... căci pe lume nu e nici ochi să plîngă mai amar nici duh să simtă, ca şi tine, cum e-al iertării tale har.