De-atâtea ori te-a cercetat

De-atîtea ori te-a cercetat pe tine Cuvîntul blînd şi trist şi mustrător, tu n-ai simţit nici teamă nici ruşine ah, cît mai poţi să stai nepăsător? Cînd Domnul stă la uşa ta şi bate de-atîta timp tăcut şi răbdător, tu nu-L primeşti... în pofte şi-n păcate ah, cît mai poţi să stai nepăsător? Pe tine te-a răbdat de-atîta vreme deşi-ai păcătuit îngrozitor, dar cît s-aştepte, cît să te mai cheme ah, pînă cînd mai stai nepăsător? Cînd stă deschisă-a harului intrare şi braţul Tatălui Îndurător, o, pînă cînd respingi a Lui chemare şi cît mai poţi să stai nepăsător? Cînd însă Scaunul harului stropit e cu rugi şi plîns, de suflete ce vor să scapi de iadul muncilor cumplite, -  tu pînă cînd rămîi nepăsător? Curînd din nou Stăpînul o să vie s-aducă dreapta plată tuturor, ah, ce vei face-n clipa de urgie cînd tu şi-acum rămîi nepăsător? Ce inimă-mpietrită ai în tine de poţi să fii aşa nesimţitor? Vai vine mîine, mîine moartea vine, ah, cît mai poţi să stai nepăsător?