Ce mulţi mi-au fost

Ce mulţi mi-au fost prieteni!... ah, cînd mi-aduc aminte cu cîtă dărnicie tot sufletul le-am dat că n-au fost taine-n gînduri şi-ascunsuri în cuvinte şi n-am avut comoară să nu le-o fi-arătat. Şi-azi cînd mă uit... dintr-înşii nici unul nu-i cu mine s-au dus... şi vai cu cîtă răceală mi-au ieşit nici bun rămas nici unul n-a spus cum se cuvine şi mi-au lăsat în urmă tot sufletul zdrobit. Doar Tu Iisuse Dulce rămîi pe totdeauna Acelaşi Bun Prieten, Statornic şi Curat, toţi mi-au cerut iubirea şi-n schimb mi-au dat minciuna - Tu n-ai cerut nimica dar Ceru-ntreg mi-ai dat!