Copilule-al lui Dumnezeu

Copilule-al lui Dumnezeu din calea-ţi te opreşte priveşte-o clipă-n jurul tău cîţi bieţi trăiesc în chinul greu şi mor în deznădejde! Cîţi trec pe dinaintea ta spre-a morţii-ntunecime, gemînd sub sarcina cea grea pe care n-o mai pot purta şi nu le-ajută nime! Cîţi plîng la margine de drum în noaptea disperării că-n al iluziilor scrum ei nu mai pot să afle-acum puterea ridicării. Priveşte! - şi mai poţi să spui şi tu cu Cain oare: - mi-e frate, dar în grija-mi nu-i ori eu sînt păzitorul lui? - nu-mi pasă dacă moare!