Copii ai mulţumirii

Copii ai mulţumirii, popor de biruinţă cît datoraţi voi oare azi Domnului, o ştiţi? - ce multă mulţumire şi ce recunoştinţă că-n faţa Lui de-atîtea aţi fost învredniciţi! Copii dragi ai credinţei, popor de biruinţă sînteţi puţini şi umili? - fiţi tari şi-ncrezători! - Voi nu pe altă cale, ci numai prin credinţă putea-veţi pîn-la capăt să fiţi biruitori! Copii ai rugăciunii, popor de biruinţă supuşi fiţi ca şi Domnul şi blînzi ca nişte miei slăvită-i rugăciunea făcută-n umilinţă puternică-i aceasta! - voi fiţi copii ai ei! Copii ai mărturiei, popor de biruinţă, voi numai cît vesti-veţi pe Domnul, veţi trăi şi veţi pieri în clipa cînd slaba nevoinţă s-ar ruşina, sau teme de El a mai trăi. Copii ai înfrăţirii, popor de biruinţă uniţi-vă-ntr-un suflet, o inimă avînd, să-L aşteptaţi pe Domnul şi-a Lui făgăduinţă căci doar atunci staţi bine, cînd sînteţi într-un gînd!