Doresc deplina biruinţă

Doresc deplina biruinţă asupra vieţii de păcat ca-n clipa cercetării Tale, în voia Ta să fiu aflat. Doresc cununa curăţiei pe suflet pururea s-o port pînă cînd glasul Tău sfărma-va al ţărnii mele şubred cort. Doresc la capătul sfinţirii, pe drumul vieţii greu şi lung schimbat în Chipul Slavei Tale Iisuse, fericit s-ajung. Doresc c-un dor cum nu e altul mai sus de cerul străveziu în veci să-Ţi pot privi mărirea Iisuse, cînd va fi să viu. Doresc... dar pentru toate-acestea, eu nu am nici un dar ascuns decît o inimă smerită, Iisuse, oare-o fi de-ajuns?