Când te-or covârşi
Cînd te-or covîrşi ispitele ce leagă,
cînd obosit în lupta cea peste puteri
vei bea strop cu strop
durerea grea şi-ntreagă
cîrtind contra soartei şi-atîtor dureri
tu nu-ţi pierde firea,
mai sînt încă: Credinţa, Nădejdea şi Iubirea.
Cînd inima ta de dor n-o să mai poată,
cînd va veni vîltoarea zilelor de greu,
cînd nu-ţi vei afla odihna de-altădată,
tu şi-atunci aminte să-ţi aduci mereu
de aceea ce-ncălzeşte
şi trup şi duh: Credinţa, Iubirea şi Nădejdea.
Cînd vei suferi o pierdere-n viaţă
nu plînge niciodată cu amar după ea
să ştii c-acest drum
de Domnul pus ţi-e-n faţă
cereasca-I Voinţă a făcut aşa
- şi-atunci tu-ntărirea
s-o cauţi unde-i Credinţa, Nădejdea şi Iubirea.
Cînd nu vei mai putea să învingi durerea
şi vei vărsa şiroaie lacrime fierbinţi
mergînd la moarte chiar să vezi învierea
că-i frumoasă viaţa şi în suferinţi
că nu-i fericire
decît unde-i Credinţă, Nădejde şi Iubire.