Aş dori să cânt

Aş dori să cînt un cîntec pentru Tine plin de dor şi de-o nădejde de ne-nvins... - însă pline de tristeţe şi suspine îmi sînt limpezile ochilor lumine şi străin sînt - şi mi-e locul jar aprins. Aş dori să Ţi-l trimit pe vîntul serii ca suspinul lui să-l cînte-ncetinel şi să-Ţi lase peste ranele tăcerii lacrimile trandafirilor durerii care le-a trimis şi care vin cu El. Şi-aş dori să-l laşi naintea Ta să-Ţi spună ce statornică iubire l-a trimis că n-a fost nici despărţire, nici furtună, nici dureri şi nici ispite s-o răpună, ci-i curată ca un crin din Paradis. Şi-aş dori să nu mi-l uiţi Tu niciodată să-l păstrezi zălogul unui legămînt şi-a iubirii din credinţa neschimbată, care ştiu că va fi mîine-ncununată de lumina împlinitului Cuvînt. Fă să pot avea puterea de-aşteptare cu blîndeţea unei scumpe-ncredinţări, pîn-la capăt jertfa dînd-o cu-mpăcare, să întîmpin Mult Dorita Sărbătoare cu un cuget neumbrit de remuşcări.