O, Doamne, Dumnezeul meu
O, Doamne, Dumnezeul meu
dă-mi un cămin şi mie
c-aşa-i de greu printre străini
şi tot în pribegie
de-atîţia ani, mi-aşa de greu
mereu în pribegie.
Fă undeva un adăpost
cîndva şi pentru mine,
c-aşa m-am săturat umblînd
mereu la uşi străine...
mi-ajunge Doamne cît am mers
mereu prin uşi străine.
Fă Doamne să ajung să pot
să simt şi eu odată
s-am bucuria că alin
o viaţă zbuciumată
cu pîinea mea şi-n casa mea
o viaţă zbuciumată.
Dă-mi Doamne-un loc să simt şi eu
că pot să stau la mine,
să simt că nu-s ţinut mereu
să-mi facă altul bine
c-aşa-i de greu mereu primind
să-ţi facă altul bine.
Să pot chema-n cămin şi eu
străinul fără casă
să plece petrecut cu drag
de-o inimă duioasă
cum plec eu petrecut acum
de-o inimă duioasă.