Acolo unde-afla-voi odihnire

Acolo unde-afla-voi odihnire un veşnic Mai va înflori mereu cu cald veşmînt de cîntec şi iubire acoperind cu drag mormîntul meu. Acolo liliecii albi în floare şi trandafirii roşii vor vorbi mereu, că dragostea nemuritoare de jertfă nu se poate despărţi. De veţi afla acest mormînt vreodată - mergînd la el, să v-amintiţi mereu căci va grăi tăcerea-i necurmată, de tot ce-a spus odată graiul meu. Venind acolo sufletul ce-şi duce a vieţii singuratice poveri, simţi-va-n gîndul odihnit sub cruce a Duhului duioase mîngîieri. Gîndind acolo singur în tăcere va şti cum să privească la pămînt ce clipă-i singuratica durere şi ce vecie-i al unirii cînt. Veniţi acolo dragi mulţimi plăcute, căci şi-n mormînt vă voi iubi, dorind să simt cîntări şi lacrimi cunoscute şi duhul dragostei dintîi, trăind... Cîntaţi acolo-n dragostea-nfrăţirii şi-n neschimbatul, primul, legămînt - cîntarea neuitată a iubirii ce şi-n pămînt şi-n Cer doresc s-o cînt! Eu voi cînta cu voi Acest Scump Nume simţi-mă-veţi alăturea cîntînd, căci pentru El eu am trăit pe lume şi pentru El nu voi muri nicicînd!