Drumurile mele
Drumurile mele parcă-s
lacrime amare
semănate prin pustiuri
fără sărbătoare
dar sînt drumuri fericite către-o Sărbătoare
dar nu-s lacrime ci-s trepte către-o Sărbătoare.
Drumurile mele parcă-s
urme-nsîngerate
din izvorul unor rane
prea adînc purtate
dar sînt urme de lumină spre nălţimi purtate
dar nu-s rane ci sînt urme spre nălţimi purtate.
Drumurile mele parcă-s
plîngeri neştiute
îngropate-n cimitirul
inimii tăcute
dar sînt cîntece din taina inimii tăcute
dar nu-s plîngeri ci-s cîntarea inimii tăcute.
Drumurile mele-s zile
dulci de primăvară
răsărite după-o lungă
iarnă grea şi-amară
sînt o primăvară dulce dintr-o iarnă-amară
nu sînt ierni ci zile calde după-o iarnă-amară.
Drumurile mele-s semne
de îndemn nainte
către umbra de odihnă
a iubirii sfinte
spre lumina odihnită a iubirii sfinte
nu sînt umbră ci lumină a iubirii sfinte.