Reîntoarcerea

Revăd iar casa mea... în care cu mîna-mi toate le-am lucrat, ştiu fiecare cărămidă şi piatră cum am aşezat! Privesc cu prietenie totul şi-n fiecare colţ e-un glas ce mustrător îmi reaminteşte de-un prieten credincios rămas... Le înţeleg mustrarea dreaptă şi-mi plec privirile-n pămînt, ca cel ce şi-a lăsat un prieten şi şi-a uitat un legămînt. Revăd cărările umblate demult în tinereţea mea mai recunosc ştiute semne atît de prietene cîndva... Cîte-o fărîmă din viaţă în fiecare-am părăsit şi numai cînd mă duc pe-acolo să le revăd, mi-e-ngăduit. Dar ori prea grabnic uită ele ori eu prea tare m-am schimbat căci eu le recunosc pe toate dar ele, toate, m-au uitat. Revăd prieteni de-altădată aşa de-apropiaţi cîndva atît de-adînc, atunci viaţa cu-a lor viaţă se-mpletea. Iar astăzi trec pe lîngă mine aşa de-ndepărtaţi, părînd că nici nu ne-am ştiut pe lume că nu ne-am cunoscut nicicînd! Pe veci de ce-aveam drag odată şi ce iubeam - sînt despărţit!... Şi toate-acestea pentru Tine, - Şi nu regret, Iisus Iubit!