Psalmul 126

1-Cînd înapoi adus-a Domnul pe prinşii noştri de război, parcă visam că-ntorşi sînt iarăşi napoi, cei din Sion, napoi. 2-Atunci în marea bucurie de strigăt gura ne-o umpleam şi cu nespusă veselie cîntam, din inimă, cîntam. Atunci spuneam printre popoare (miraţi de-aceea ce-am văzut) măreţe lucruri pentru dînşii făcut-a Dumnezeu, făcut. 3-Da, Domnul a făcut mari lucruri minuni nespuse pentru noi de-aceea noi avem de-acuma şuvoi de bucurii, şuvoi... 4-Pe ceilalţi prinşi de luptă-ai noştri napoi adu-ni-i Doamne Tu ca nişte rîuri de la Miazăzi adu-ni-i Doamne Tu, adu! 5-Toţi cei ce seamănă cu lacrimi şi umblă pe ogor plîngînd odată plini de veselie cîntînd vor secera, cîntînd. 6-Cel ce pe brazdă-n plîns, aruncă sămînţa singur, fără soţi cu nesfîrşită bucurie toţi snopii şi-i va strînge, toţi!