Psalmul 129

1-Destul m-au asuprit cu ură, din tinereţea mea mereu, să spună Israel, să spună cîte-asupriri avut-am eu... 2-Destul, destul mă asupriră din tinereţe pîn-acum dar nu m-au biruit nici unii şi nu m-au doborît nicicum. 3-Plugarii mi-au arat spinarea cu brazde lungi am fost brăzdat 4-Dar Domnu-I drept, tăiat-a funia cu care cei răi m-au legat. 5-Să dea napoi plini de ruşine cei ce urăsc Sionul Sfînt 6-Să se usuce ca şi iarba pe-un coperiş uscat de vînt. 7-Secerătorul nu-şi va umple vreodată mîna lui cu ea nici cel ce leagă snopii, braţul cu dînsa nu-şi va încărca. 8-Şi cîţi trec, nu zic: fiţi cu Domnul şi: binecuvîntaţi fiţi voi nici: în al Domnului Sfînt Nume vă binecuvîntăm şi noi...