Psalmul 137

1-Pe malurile rîurilor triste pe malul apelor din Babilon acolo am şezut şi-am plîns cu jale cînd ne-am adus aminte de Sion. 2-În sălciile din ţinutu-acela noi ale noastre harfe-am atîrnat 3-Că-atunci rîzînd, biruitorii noştri să le cîntăm cîntări, au aşteptat. Asupritorii vrut-au bucurie vrăjmaşii noştri veselii au vrut cîntările Sionului cerură să le cîntăm din ele ne-au cerut. 4-Cum Doamne să putem cînta noi oare cîntările Sionului iubit a Domnului cîntări neprihănite pe un pămînt străin şi nedorit? 5-De te-oi uita Ierusalime, să-şi uite a ei destoinicie dreapta mea, 6-De cerul gurii limba-mi se lipească de nu-mi va fi la tine inima! De nu-mi voi aminti mereu de tine de nu-mi voi face din Ierusalim a bucuriei culme minunată şi-a dorului puternic şi sublim. 7-Adu-Ţi aminte Doamne-adu-Ţi aminte de ai Edomului stricaţi copii că-n ziua cînd gemea Ierusalimul strigau toţi: radeţi-l din temelii! 8-Ah, fiica Babilonului sortită la pustiiri cum nu s-au mai văzut ferice de acel ce-ţi va întoarce la fel tot răul ce ni l-ai făcut. 9-Ferice de acel ce cu putere va apuca pe toţi copiii tăi şi-i va zdrobi de Stînca mîntuirii pe fiii Babilonului cei răi.