Psalmul 141

1-O Doamne eu Te chem mereu degrab să vii la mine, ia-mi Doamne-aminte glasul meu cînd eu Te strig pe Tine. 2-Ca al tămîiei bun miros primeşte-a mea rugare, şi ca al serii sfînt prinos a mîinilor nălţare. 3-La gură strajă să-mi aşezi să nu spun vorbe rele cu pază bună să-mi veghezi Tu uşa buzei mele. 4-Inima mea să n-o abaţi spre rău şi spre păcate şi nici spre-a celor blestemaţi ospeţe necurate. 5-Să mă lovească cel curat c-aceasta mi-e spre bine un untdelemn turnat va fi pedeapsa-i pentru mine. Să nu-ntorc capul de la ea întregi zilele mele... dar ne-ncetat mă voi ruga în contra celor rele. 6-Cînd toţi judecătorii lor s-or prăvăli pe stîncă, atunci vor asculta cu dor povaţa Ta adîncă. 7-Cum e brăzdat şi spintecat cînd e arat pămîntul aşa mi-e trupu-mprăştiat şi-aproape-mi simt mormîntul. 8-De-aceea Doamne Domnul meu privirea-ndrept spre Tine în Tine adăpost caut eu: - să nu mă laşi pe mine. 9-Păzeşte-mă de cursa rea întinsă vieţii mele de piedicile-acelora ce pururi fac la rele... 10-Să cadă-n cursa celor răi şi-n laţul de pierzare în timp ce eu şi toţi ai Tăi s-avem pe veci scăpare.