Psalmul 143

1-Doamne-ascultă-mi glasul rugăciunii az’ pleacă-Ţi Tu urechea înspre-al meu necaz. 2-Cu-al Tău rob o Doamne, nu Te judeca că nu-i om viu fără vină-n faţa Ta. 3-Cel vrăjmaş pîndeşte sufletul meu frînt şi-n picioare-mi calcă viaţa la pămînt, şi mă ţine-n locul greu şi-ntunecat cum zac cei ce-s morţi de timp îndelungat. 4-E-ntristat în mine duhul şi-i mîhnit inima din mine s-a neliniştit. 5-Cînd mi-aduc aminte zilele demult şi la ce-ai lucrat Tu, cuget şi ascult. 6-Îmi întind spre Tine mîinile mereu după Tine geme tot lăuntrul meu, suspinînd Te-aştept cu sufletu-nsetat ca pămîntul care ars e şi uscat. 7-Grabnic mă ascultă Doamne şi-mi răspunzi mi se pierde duhul, o, să nu Te-ascunzi, c-aş ajunge-atuncea cum ajung acei ce pogoară-n groapă şi-ai uitat de ei. 8-Dis-de-dimineaţă fă-mă-a auzi bunătatea Ta în fiecare zi, calea Ta-Mi arată pururi s-o păzesc că-mi înalţ duhul către locul cel ceresc. 9-De ai mei vrăjmaşi mă scapă ne-ncetat căci la Tine adăpostul mi-am căutat. 10-Mă învaţă-a face voia Ta mereu căci Tu eşti de-a pururi Dumnezeul meu. Duhul Tău mă-ndrepte pe-al Tău drum curat din necaz mă scapă, fă-mă-nviorat. 11-Pentru-al Tău Sfînt Nume mîngîie-mă iar în dreptatea-Ţi scapă-mi sufletul de-amar. 12-Pentru bunătatea-Ţi pierde-ai mei vrăjmaşi căci sînt robul Tău şi Tu să nu mă laşi.